Herculane,  Valea Cernei

Alpiniştilor bănăţeni le revine meritul de a fi ,,descoperit" şi pus în valoare zona de căţărătură, deosebit de atractivă, Valea Cernei. Aici, în extremitatea vestică a Carpaţilor Meridionali, se înalţă pereţi de calcar, ce ambele laturi ale văii ce despart Munţii Mehedinţi de Munţii Cernei. Primele trasee au fost deschise de Fr. Wild, în 1966, cu alpiniştii de la “Sănătatea" Arad. Următorii temerari din 1972 încoace au fost: prof. ing. Eugen Seracin şi studenţii de la Politehnica Timişoara. Traseele se desfăşoară pe peretele Şoimului şi Peretele de la Crucea Albă din masivul Domogled (1180 m), Peretele Grotei Haiducilor de sub Vf. Ciorici (413 m) şi Peretele Bobot din valea mijlocie a Cernei. Baza de plecare pentru toate traseele sînt Băile Herculane (130 m). Clima aproape "meditaraneeana" si altitudinea redusa a acestei zone permite catararea si in perioadelea mai reci ale anului. In ultima vreme, alaturi de traseele alpine, au aparut si numeroase trasee de escalada sportiva. Valea Cernei  are  un potential deosebit, acesta asteptand sa fie valorificat. Datorita infrastructurii turistice existente, a pitorescului deosebit al zonei si a stilului dsimpatic al  banatenilor, zona are sanse sa devina o adevarata perla de escalada:  Surse: Adi Glavan, Nomenclatorul FRAE,  "Drumuri spre Culmi, W. Kargel, 1988. Alte resurse despre zona: http://www.romaniaclimb.com: escalada!! http://banatja.ccs.ro/Herculane/index1.htm http://alpinet.org

Peretele Soimului  Cheile Prolazului Peretele Crucea Alba Peretele de la grota Haiducilor Peretele Bobot

PERETELE ŞOIMULUI  Peretele vestic, rocă calcaroasă. 1. Gertrude 3A 3 lc  A. Petrescu, 1978 2. Degetul lui Hercule  3B (6) 4 lc , L. Krutsch, 1978   Alfa 5A  5 lc Adrian Cobuz, Radu Molnar 1980 3. Surplombele din Vîlcel,  6A, 6 A1 8 lc I. Illye, Fr. Bitai, 1976   Diedrul Uitat 4B (6-) 5 lc Radu Molnar, Gheorghe Steinbrecher,  1982 4. Traseul Viperei 4A (6+) 5 lc  E. Seracin, 1975 5. Traseul Victoria  5A (8-) 5 lc A. Silier, 1972).  Doina   5A 4 lc Eugen Seracin, ş.a.1992 6. Cupa Banatului '77 5A, 5+ A1 (7) 8 lc L. Krutsch, 1977   Veteranii  6A 8 lc  Eugen Seracin, Aurel Neron 2000 7. Fisura Diavolului  6A (8-) 7 lc  G. Săplăcan, E. Seracin, St. Balmez, 1974   Sonia   5B 7 lc Bruno Adamcsek 1989   Central   LC 6A 6 lc Nicu Balnez, Emil Luzan, Gelu Ionescu 1981 8. Hornul Şoimului 6A 6 lc  St. Balmez, 1974 9. Hornul cu Trandafiri  4A, 6- 5 lc St. Balmez, 1973 10. Prietenia  4A, (7-) 5 lc L. Krutsch, A. Kertesz, 1976 11. Codrut  5B, (8-) 6 lc A. Neron, 1976 12. Creasta Surprizelor  3B, (8-) 4 lc  Fr. Wild, 1986 13. Hornul cu Fereastră 4A, (6+) 3 lc C. Săplăcan, 1974 14. Creasta Curată  2B 3 lc Fr. Wild, 1966 15. Vîlcelul Junglei 1B 3 lc Fr. Wild, 1966 16. Traseul 2 K 4A 3 lc L. Krutsch, A. Kertesz, 1976 17. Genţiana 4A, (7-) 4 lc A. Neron, 1978 18. Traseul Melcului 4B 4 lc E. Seracin, St. Belmez, 1978 19. Hornul Partizanului  2B 4 lc L. Krutsch, 1976 20. Aleea Verde 3A 3 lc Lothar Krutsch, Adrian David, 1976 21. Diedrul Pintenului  3B, 5+ 2 lc E. Pop, G. Săplăcan, 1974 22. Pintenul din Belvedere 4B, (8-) 4 lc Francisc Bitai, Nicolae Gruner, 1973 23. Hornul din Belvedere  4B, (7-) 5 lc Francisc Bitai, Nicolae Gruner, 1974 24. Grota Zmeilor  4A, (6+) 4 lc Doru Potoceanu & Co, 1978   SURPLOMBELE DIN VÎLCEL Grad de dificultate 6 A, 6 lungimi de coardă. Peretele vestic, rocă calcaroasă. Traseul se află în extremitatea stîngă (nord) a Peretelui Şoimului. Accesul se face din Băile Herculane, în extremitatea stîngă a peretelui urcăm pe grohotiş spre intrarea unui vîlcel şi trecem o săritoăre trecînd pe grohotiş spre baza peretelui, găsim intrarea în traseu, aflată pe dreapta. Cele 6 lungimi de coardă se desfăşoară astfel : -          Se depăşesc două surplombe, cu pasaje dificile (Grad de dificultate V-VI, A0-A2, pe 40 m). -          Traversare stînga (V -4-; A2; 15 m). -          Oblic stînga (V +; A2; 30 m). -          În continuare, oblic stînga, surplombă (VI: A2; 35 m), regrupare pe brînă (carieră de piatră). -          Pe brînă către dreapta, apoi în sus peste surplombe deasupra carierei (VI; A 2; 50 m). -          Se trec alte două surplombe, înainte de a ajunge la ieşire (VI; A 2; 35 m). Coborîrea se face spre dreapta, paralel cu creasta, trecînd pe la ieşirile traseelor Cupa Banatului 1977, Fisura Diavolului. Un hăţaş vag conturat conduce spre dreapta la un scoc, pe care se coboară cu atenţie (rapel). Ajungînd într-un amfiteatru la baza peretelui, coborîm pe grohotiş spre Băile Herculane.   CUPA BANATULUI 1977 Grad de dificultate 5 A, 8 lungimi de coardă. Peretele vestic, rocă calcaroasă. Traseul, prevăzut cu pitoane solide, necesită totuşi puncte suplimentare de asigurare în bucle şi pene. Datorită vegetaţiei bogate apar probleme de orientare. Prima jumătate a traseului are cele mai dificile lungimi de coardă, de gradele V – V+ şi AO-A2. Apoi dificultăţile scad la IV - IV+ şi AO-A2.

Cheile Prolazului

aflati la sud de varful Soimului.

PERETELE CRUCEA ALBĂ Peretele vestic, rocă calcaroasă.   Traversarea Domogledului 5A 6 lc G. Steinbrecher, Lucian Popescu, 1981 5 Surplomba Cenuşie 5A,(8) 6 lc Eugen .Seracin, 1971 Politehnica 5A 6 lc Iacob Novac, 1984 4 Scorpionul 4B 5 lc Nicu Balmez, 1972 3 Afrodita 5A 5 lc Virgil Viziteu, 1979 2. Diedrul Galben 4B,6 5 lc G. Ardeleanu,  1973 Licuriciul 5A,5+ 5 lc Marius Ianoşel, 1982 1 Fereastra Romanticilor 3B 4 lc Aurel Neron, 1979 Zambila Albă 4B 4 lc Iacob Novac,  1982 Fisura Oblică 3B 3 lc Iacob Novac,  1981

PERETELE DE LA GROTA HAIDUCILOR 

Peretele estic, rocă calcaroasă.

Făcînd parte din malul drept al Cernei, Peretele de la Grota Haiducilor este cel ma usor accesibil,

traseele plecand din drum imediat in aval de hotelul Roman.

Peretele Bobot   din valea mijlocie a Cernei Peretele estic, rocă calcaroasă.   Creasta Bobot 3B 13 lc Ştefan Kocsik, Zoltan Pall, 1966 Fisura Bobot 5B, 6- A1 8 lc Francisc Wild, Ş. Kocsik, Vilmos Ilies, 1966   FISURA BOBOT Traseul lui Fr. Wild, printre primele deschise în Valea Cernei (1966), se află la 24 km în amonte de Băile Herculane, în punctul la Bobot. Accesul se face pe drumul naţional 67 D. Traseul se află pe malul drept al Cernei şi trece pe la Peştera Haiducului, aproape de confluenţa Văii Iauna, de unde porneşte Cracul Stepănului către creasta principală a munţilor Cernei. În acest loc, pe malul stîng, la confluenţa Văii Arşasca, se află alt traseu alpin - Creasta Bobot (Grad de dificultate 3 B, 8 lungimi de coardă, St. Kosicik, 1966). În continuarea ei, Geanţul Bobot urcă spre Vf. lui Stan (1 466) din Munţii Mehedinţi. Fisura Bobot se orientează de la baza peretelui către ,,Gura lui Manci" (o peşteră). Cele 8 lungimi de coardă ale traseului prezintă următoarele caracteristici: ·         30 m (dintre care 15 m III + şi 15 m IV +). ·         35 m (30 artificiul A 1 şi 5 m II). ·         Trece pe la Peştera Haiducului (a nu se confunda cu Peştera Haiducilor de la Băile Herculane) şi are 35 m (15 m III şi 20 m I). ·         30 m (artificial A 2). ·         Lungimea-cheie, 40 m (10 m VI-, 30 m A 3). ·         20 m artificial (A 2). ·         35 m (20 m A 2, 15 m III+) ·         40 m (10 m A 1, 30 m II). Către vest se ajunge la o potecă, pe care se coboară în Valea Cernei, fie spre stînga (sud), fie spre dreapta (nord).