Cheile Nerei - Muntii Aninei

Generalitati: rocă calcaroasă.

Cheile Nerei, despărţind Munţii Aninei (nord) de Muntii Locvei (sud), fac parte din lumea mirifică a carstului bănăţean. Lungi de 18 km, ele sīnt puse sub ocrotirea legii, fiind declarate rezervaţie naturală. Īn afară de peisaj şi de numeroase specii florale ocrotite, Cheile Nerei oferă alpiniştilor frumoase trasee alpine. Primii care au deschis un traseu īn această zonă au fost alpiniştii de la Armata, Emilian Cristea şi L. Karacsonyi, īn 1964. Ei au fost urmaţi de Fr. Wild, cu alpiniştii arădeni, care au descoperit cele mai multe trasee (1965-1969) şi de prof. ing. Eugen Seracin (Politehnica Timişoara, 1969).

Accesul se face prin cele două localităţi aflate la capetele cheilor: Şopotu Nou şi Sasca Romānă, pa Drumurile Naţionale 57 şi 57 B şi īn continuare pe drumuri judeţene.

 

 

 

BEGUL MARE

 

Begul Mare se īnalţă pe malul stīng al Nerei, faţă īn fată cu Cantonul Damian. 

Peretele estic,  Trasee īn Begul Mare (după Fr. Wild şi D. Vasilescu) :

 

1. Creasta Sudică

2A

 6 lc

 Fr. Wild, 1965

2. Traseul Direct

5A

4 lc

Fr. Wild, 1969

3. Traseul Comorilor

 

5A

 

6 lc

 

L. Karacsonyi, E. Cristea, 1964

4. Creasta Nordică

4A

5 lc

Fr. Wild, 1969

5. Traseul Speo

2B

4 lc

W. Eisele, 1969

 

PERETELE ROIULUI

Peretele estic, rocă calcaroasă.  

Cīrşa Roiului se ridică pe malul drept al Nerei, faţă īn faţă cu Turnul Mare şi Mic al Begului.

Pentru generalităţi şi acces vezi nr. 98. Trasee īn Peretele Rolului (după Fr. Wild) :

 

1. Fisura Frontală  3B 5 lc Fr. Wild, 1966
2. Fisura Pintenului  4B 3 lc Fr. Wild, 1968
3. Traseul 1 Mai  2B 6 lc Fr. Wild, 1969
4. Creasta Rolului  2B 3 lc Fr. Wild, 1969
5. Ultima Muchie 3A 4 lc E. Seracin, 1969

 

surse: material preluat din

"Drumuri spre culmi -Trasee alpine in Carpati"

Walter Kargel 1988.