Liviu Enache

Tin sa va prezint un traseu  nu prea greu,  dar foarte frumos in acceptiunea mea, pe care l-am facut in august 1992 cu Iulian Dominte. Tura se desfasoara pe o muchie efectiv ca o  lama verticala si prezinta frumoase pasaje de catarare libera.

Cadrul natural isi cauta egalul, iar  retragerea in sine este o adevarata perla...

Traseul are pitoane departate, dar suficiente.

Masivul: Piatra Craiului Zona: Peretele Canionului Cioranga Premiera: A. Floricioiu, M. Opris, s.a. Indice traseu: 25 I (vezi schita zonei Cioranga - Calinet) Grad dificultate: 4B,  V A0-A1 Lungimi coarda: 9 (noua) Materiale: o coarda de 50 m / doua semicorzi 12 expressuri, 3 – 4 bucle lungi (scarite pentru cei ce indragesc metoda) Acces: De la Refugiu Sperantelor (Cabana Ascunsa) urmam poteca pe Braul Cioranga Mare pana la al 3-lea valcel (primul valcel – Valcelul cu Fereastra, al 2-lea Valcelul cu Smirdar si al 3-lea Canionul Cioranga Mare). Intram pe valcel si imediat in dreapta ne angajam in Prima lungime de coarda, pe un parcurs elementar. Aspect de horn, larg, grad de dificultate I. Aceasta prima lungime este comuna cu cea care conduce in regruparea de dinaintea diedrului din Lespezile Lirei (diedrul este distinctiv in linia peretelui, din regrupare se poate vedea o “teava” mare impalantata in prima portiune a sa). Nu exista (mai precis exista) nici un piton pe aceasta lungime. A doua lungime continua oblic la dreapta, pe un parcurs usor cu masaje de maxim II. Usor friabil in unele portiuni, fara a ridica probleme. Nu am gasit nici un piton pe aceasta lungime. A 3-a lungime continua in sus, tot usor oblic dreapta. Catararea devine mai expusa dar configuratia traseului permite alegerea a diferite variante. Se urca printr-un horn foarte larg, iar in momentul in care acesta se inchide se ocoleste prin dreapta. Pe aceasta lungime am gasit 3 pitoane.  A 4-a lungime continua in sus putandu-se opta pentru doua variante – hornul din stanga sau din dreapta. Nu am gasit decat un piton pe aceasta lungime. Se ajunge intr-o regrupare comoda, sub forma unui mic brau, inierbat, ce se pierde in dreapta muchiei. Aici exista o bucla mare, de coarda, introdusa printr-o clepsidra in partea dreapta a muchiei (muchia apare foarte pronuntata/majestuasa din acest punct) la nivelul genunchiului.

*Nu am descris, pana acum regruparile, datorita faptului ca pana la regruparea pomenita mai sus nu ne-am legat in coarda. In general nici nu este cazul cu exceptia cazului in care stanca e uda (de altfel nici nu recomand parcurgerea traseului in conditii de umezeala – datorita unor pasaje de frictiune. Exista totusi posibilitati de a “fenta” mecanic aceste pasaje). Practic in acest punct incepe escalada si aici ne legam in coarda.

A 5-a lungime incepe de pe braul mai sus mentionat, prin dreapta muchiei (care se prezinta ca o lama) si, mai sus direct pe ea in sus. Pasajele sunt exclusiv de liber, cu pitoane rare si departate, inclinatia fiind aproape de verticala. Grad maxim de dificulate IV / IV+. Se regrupeaza la baza unui tanc mic, usor detasat din muchie. Regruparea este destul de comoda si are (avea)  3 pitoane solide pentru asigurare.

A 6-a lungime poate incepe prin stanga, printr-un horn mic format de tanc si perete, sau prin dreapta (traseul original) pe o fata expusa, verticala, usor la dreapta si in sus spre o fisura. Pasajul are prize bune, sanatoase, grad maxim IV. Se intra in fisura (aceasta fisura constituie si cea mai frumoasa portiune a traseului / cheia traseului) si se continua pe ea in traversare ascendenta spre dreapta. Pasajul cheie este o placa spalata, foarte usor surplombanta, in care ai niste prize fine pentru mana iar cu picioarele se merge la aderenta. Grad maxim IV + / V (cum am scris la inceput se poate trage mecanic dar cred ca e “ca dracu” datorita faptului ca pitoanele sunt foarte departate – caracteristica generala a traseului / si a autorilor premierei de altfel). Se ajunge astfel in partea dreapta a unui turn, format de muchie) loc in care ar trebui sa se regrupeze.

*Noi am “sarit de aceasta regrupare fapt ce a implicat o “regrupare ”intermediara” a  capului de coarda – pentru a permite secundului sa urce 3 – 4 metri mai sus si sa se opreasca pentru a asigura din nou capul. Din acest motiv am scris mai sus ca recomand o coarda de 50 m – e relativ usor sa ratezi regruparea, fiind tentat sa urci spre varful turnului. Daca regrupezi in varful turnului ai nevoie de cele 3 – 4 bucle lungi pentru a amenaja regruparea, aici neexistand nici un piton.

A 7-a lungime pleaca in sus, dintr-o regrupare modesta, cu doar 2 pitoane, printr-o fisura verticala pana in varful unui turn format de creasta. Grad IV, cu pitoane rare. Din varful turnului escalada devine elementara dificultatile nu mai depasesc gradul II / -III.

A 8-a si a 9-a lungime   se se desfasoara printr- zona calma cu inclinatie mica, iesindu-se  printr-o zona inierbata si mai apoi printr-un diedru in poteca de retragere. Pe aceasta portiune intalnim un singur piton (galben) la iesirea din diedru, pe fata dreapta a acestuia.

Retragerea: Din punctual in care am iesit deasupra diedrului mai sus mentionat prindem o poteca firava, spre dreapta, si continuam pe ea printr-o portiune de jnepenis, mai intai, iar pe urma prin iarba spre poteca Braului de Sus. Ajungem aici in cateva minute, in dreptul unei mici sei si continuam pe poteca, de acum clara si larga, spre dreapta. Dupa traversarea a doua valcele deslusim silueta inconfundabila a Acului de la Amvon (loc bun de foto si odihna). De aici cobaram oblic dreapta (pe directia de mers) in firul Valcelului cu Smirdar si suntem atenti, pe parte stanga la Fereastra. Se coboara la inceput pe o poteca buna, ulterior pe fir prin grohotis. Se trece prin Fereastra in Valcelul cu Fereastra de unde cobararea este elementara (doar cateva saritori usoare). La sfarsitul valcelului cu Fereastra intersectam poteca de pe Braul Cioranga Mare in apropierea Refugiului Sperantelor / Cabanei Ascunse. Facem la stanga pe aceasta poteca, urcam un umar mic si suntem in fata usii refugiului. Pentru detalii vezi harta cu Zona Cioranga – Calinet.