Tr. din Coltul Cetatii
30. TRASEUL COLŢUL CETĂŢII
Dificultate: 3B; 5 A1 (7-); 3 lc.
PREMIERA:
Victor Măciucă, īn 1956; repitonat de Dan Păvăloiu
şi Gheorghe Pop, īn 1984.
Istoria
traseului Colţul Cetăţii este elocventă pentru
traseele abandonate din Cheile Turzii. După premieră, traseul a
fost parcurs din ce īn ce mai rar, apoi uitat. In vara anului 1984, o
echipă intră aici pentru a face o premieră. Cele cīteva
pitoane īntīlnite nu i-au ajutat pe componenţi să recunoască
existenţa unui traseu. Totuşi, īn afară de primii zece
metri, ei au refăcut o veche tură alpină pe nedrept uitată.
Pentru
a ajunge la bază, părăsim poteca ce īnsoţeşte
apa Hăşdatelor īn punctul de bifurcare m, apoi suim
pantele abrupte şi īnierbate din dreapta peşterii Cetăţeaua
Mare, pīnă sub perete.
PRIMA
LUNGIME DE COARDĂ, īncepem căţărarea depăşind,
cu ajutorul scăriţelor, o fisură orientată oblic spre
dreapta. Aceasta este noua variantă a traseului. Tot aici ajungem dacă
urmărim varianta originală[1].
Ea porneşte din dreapta fisurii, trece mai īntīi o placa, ocoleste
prin stīngă un tavan şi, īn sfīrşit, escaladează un
horn. Īn continuare, depăşim o zonă friabilă unde se
simte lipsa unui piton pentru asigurare. Ultimele obstacole ale lungimii sīnt
două placi de stīncă deasupra cărora regrupăm.
A
DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Ne īndreptăm īn diagonală spre stīnga
către o placă ce pare desprinsă din perete, apoi traversăm
spre dreapta pe o faţă cu puţine prize, īncă o dată
ne īndreptăm īntr-o uşoară diagonală spre stīnga,
trecem cu uşurinţă o surplombă şi o placă
şi ajungem la baza unui diedru. Este punctul cel mai dificil al
traseului.
După ce depăşim obstacolul īn escalada liberă intrăm īntr-o zonă friabilă īntreruptă de o surplombă de mici dimensiuni şi de o placă brăzdată de o fisură. Ajungem astfel pe creastă unde regrupăm.
A
TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Străbate creasta şi iese din zona
de iarbă.
Pentru
a coborī, urmăm potecuţa firavă din stīnga noastră,
care nu este alta decīt cea folosită pentru coborīrea din traseele
din Colţul Sanşil.