|
Tr. Peretele Coltului Crapat |
|
|
35. TRASEUL PERETELE COLŢULUI CRĂPAT Dificultate: 5A; 5+ A1 (7+); 6 lc. PREMIERA:
Kovįcs Gheorghe - traseul clasic; Gyöngyösi Nicolae -
varianta cu horn. Din
punctul de ramificaţie l urmăm īn sens invers poteca de
coborīre din traseele din Colţul Sanşil, apoi, traversīnd Zuruşul
Cetăţii prin partea lui superioară, ajungem la brīul de
iarbă de sub peretele impunător al Colţului Crăpat.
Urmăm acest brīu pe o distanţa mica, pīna īn dreptul unui pīlc
de copaci. Din acest loc ne īnălţăm privirea pe verticala
peretelui descoperind cu uşurinţă pitonul ce indică
intrarea īn traseu. Recomandăm ca varianta de acces pe Zuruşul
Cetăţii să fie evitată, deoarece, deşi pare mai
directa, nu scurtează urcuşul şi nici nu este mai uşoară.
Dimpotrivă, mersul pe grohotiş este foarte obositor şi, īn
plus, există pericolul ca pietrele instabile să se prăvălească
pe pantă accidentīnd turiştii care se odihnesc la Şipotul
Cheii. PRIMA
LUNGIME DE COARDĂ. Se observă chiar de la īnceput ca traseul
are o uşoara tendinţă spre stīnga. Pornim pe perniţe
de iarbă, peste un perete cu prize īntoarse spre primul piton văzut
de jos. Ajunşi deasupra lui, mai urcăm cīţiva metri pīnă
pe un brīu pe care īl urmăm spre stīnga. Din acest punct īncep
practic marile plăci spălate ale peretelui, punctate doar foarte
rar de brīne minuscule, fisuri sau alveole. Folosind tehnica de escalada
artificială, ne căţărăm la īnceput pe verticala
peretelui, apoi traversăm spre stīnga. Zece metri deasupra punctului
unde am īncheiat traverseul se găseşte o brīnă īngustă
şi uşor ascendentă spre stīnga, pe care regrupăm. |
|
|
Următoarea porţiune, verticală, ne conduce la o alveola pe care īncap doar tălpile espadri-lelor şi īn jurul căreia sīnt bătute mai multe pitoane. Am cīştigat īnălţime şi priveliştea din jurul nostru devine impunătoare. Brīul pe care am ajuns la baza traseului a rămas undeva jos, lipit de perete, şi privirea noastră scapă pīnă īn albia rīului. A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Este cea mai uşoară a traseului, deoarece peretele pierde din verticalitate. Totuşi, lipsa prizelor ne obliga să recurgem la folosirea scăriţelor. La sfīrşitul lungimii, un traverseu spre stīnga ne scoate īntr-un horn īnierbat unde regrupăm. A
PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Este cea mai frămīntată de pe
traseu. Din regrupare observăm, īn dreapta şi puţin
deasupra noastră, o surplombă de mari dimensiuni, pe care o evităm
prin partea stīngă. Continuăm ascensiunea cu escaladarea unui
diedru īntrerupt de două surplombe, apoi ne angajăm direct īn
trecerea altei surplombe care ne barează calea. Pīna īn regrupare,
ultimii metri īi parcurgem uşor, orientīndu-ne spre dreapta. Din
acest punct traseul se ramifică īn două variante. 1) Varianta dreapta. A
CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Un brīu de piatră ne conduce la baza
unei placi de stīncă. La partea superioară, aceasta se depărtează
de perete. Escalada īn opoziţie ne ajuta să ajungem deasupra,
unde se īnălţa un perete fără prize, pe care, undeva
sus, este bătut un piton. Menţionăm că acest pasaj
dificil poate fi ocolit prin stīnga. Īn continuare ne căţărăm
peste ultima surplombă a traseului, apoi străbatem atenţi o
zona friabilă, īn finalul lungimii poposim pe iarba din creasta,
unde regrupăm pentru ultima oară. 2)
Varianta stīngăa. A
CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Fie direct din regrupare, fie de la nivelul
plăcii de stīncă descrisă anterior, facem un traverseu
spre stīnga pīna īntr-un horn de mari dimensiuni ce se observă de
la mari depărtări. Ne căţărăm pe horn pīnă
la īntinderea completă a corzilor. A
ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. Parcurgem partea finală a hornului
şi ieşim īn creasta Colţului Crăpat, īn apropierea
punctului unde se găsesc pitoanele pentru prima variantă de
coborīre din traseele Metalul şi Creasta Colţului Crăpat. Coborīrea
şi reīntoarcerea īn poteca ce străbate Cheile Turzii este cea
descrisă la traseul numărul 36. PREMIERA: Kovįcs Gheorghe - traseul clasic; Gyöngyösi Nicolae - varianta cu horn. |
|