Tr. Peretele Coltului Crapat

35. TRASEUL PERETELE COLŢULUI CRĂPAT

Dificultate: 5A; 5+ A1 (7+); 6 lc.

PREMIERA: Kovács Gheorghe - traseul clasic; Gyöngyösi Nicolae - varianta cu horn.

Din punctul de ramificaţie „l” urmăm în sens invers poteca de coborîre din traseele din Colţul Sanşil, apoi, traversînd Zuruşul Cetăţii prin partea lui superioară, ajungem la brîul de iarbă de sub peretele impunător al Colţului Crăpat. Urmăm acest brîu pe o distanţa mica, pîna în dreptul unui pîlc de copaci. Din acest loc ne înălţăm privirea pe verticala peretelui descoperind cu uşurinţă pitonul ce indică intrarea în traseu. Recomandăm ca varianta de acces pe Zuruşul Cetăţii să fie evitată, deoarece, deşi pare mai directa, nu scurtează urcuşul şi nici nu este mai uşoară. Dimpotrivă, mersul pe grohotiş este foarte obositor şi, în plus, există pericolul ca pietrele instabile să se prăvălească pe pantă accidentînd turiştii care se odihnesc la Şipotul Cheii.

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Se observă chiar de la început ca traseul are o uşoara tendinţă spre stînga. Pornim pe perniţe de iarbă, peste un perete cu prize întoarse spre primul piton văzut de jos. Ajunşi deasupra lui, mai urcăm cîţiva metri pînă pe un brîu pe care îl urmăm spre stînga. Din acest punct încep practic marile plăci spălate ale peretelui, punctate doar foarte rar de brîne minuscule, fisuri sau alveole. Folosind tehnica de escalada artificială, ne căţărăm la început pe verticala peretelui, apoi traversăm spre stînga. Zece metri deasupra punctului unde am încheiat traverseul se găseşte o brînă îngustă şi uşor ascendentă spre stînga, pe care regrupăm.

A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Mergem încă trei-patru metri pe brîna pe care am regrupat. Linia pitoanelor ne indica locul unde, mai întîi în escalada liberă, apoi cu ajutorul scăriţelor, continuăm căţărarea. Un traverseu, tot spre stînga, avînd pitoane foarte depărtate solicita din plin forţa şi atenţia căţărătorilor.

Următoarea porţiune, verticală, ne conduce la o alveola pe care încap doar tălpile espadri-lelor şi în jurul căreia sînt bătute mai multe pitoane. Am cîştigat înălţime şi priveliştea din jurul nostru devine impunătoare. Brîul pe care am ajuns la baza traseului a rămas undeva jos, lipit de perete, şi privirea noastră scapă pînă în albia rîului.

A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Este cea mai uşoară a traseului, deoarece peretele pierde din verticalitate. Totuşi, lipsa prizelor ne obliga să recurgem la folosirea scăriţelor. La sfîrşitul lungimii, un traverseu spre stînga ne scoate într-un horn înierbat unde regrupăm.

A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Este cea mai frămîntată de pe traseu. Din regrupare observăm, în dreapta şi puţin deasupra noastră, o surplombă de mari dimensiuni, pe care o evităm prin partea stîngă. Continuăm ascensiunea cu escaladarea unui diedru întrerupt de două surplombe, apoi ne angajăm direct în trecerea altei surplombe care ne barează calea. Pîna în regrupare, ultimii metri îi parcurgem uşor, orientîndu-ne spre dreapta. Din acest punct traseul se ramifică în două variante.

1) Varianta dreapta.

A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Un brîu de piatră ne conduce la baza unei placi de stîncă. La partea superioară, aceasta se depărtează de perete. Escalada în opoziţie ne ajuta să ajungem deasupra, unde se înălţa un perete fără prize, pe care, undeva sus, este bătut un piton. Menţionăm că acest pasaj dificil poate fi ocolit prin stînga. În continuare ne căţărăm peste ultima surplombă a traseului, apoi străbatem atenţi o zona friabilă, în finalul lungimii poposim pe iarba din creasta, unde regrupăm pentru ultima oară.

2) Varianta stîngăa.

A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Fie direct din regrupare, fie de la nivelul plăcii de stîncă descrisă anterior, facem un traverseu spre stînga pîna într-un horn de mari dimensiuni ce se observă de la mari depărtări. Ne căţărăm pe horn pînă la întinderea completă a corzilor.

A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. Parcurgem partea finală a hornului şi ieşim în creasta Colţului Crăpat, în apropierea punctului unde se găsesc pitoanele pentru prima variantă de coborîre din traseele Metalul şi Creasta Colţului Crăpat.

Coborîrea şi reîntoarcerea în poteca ce străbate Cheile Turzii este cea descrisă la traseul numărul 36.

PREMIERA: Kovács Gheorghe - traseul clasic; Gyöngyösi Nicolae - varianta cu horn.