Creasta lui Mihai Bors / Turnul Bors

3. TRASEUL CREASTA LUI MIHAI BORŞ

Dificultate:  4A; 4 A1, 6 lc.

PREMIERA: Moravek Vasile, Vigh Tibor.

Accesul la baza este descris la traseul Hornul Marac.

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Cel dintîi obstacol al acestei ture alpine este un perete brăzdat de două fisuri care ne conduce la un brîu de stîncă ascendent spre stînga. După ce l-am parcurs, continuăm traversarea pînă găsim calea de a trece impresionantul tavan de deasupra noastră. Ne căţărăm peste el în porţiunea din partea stîngă, unde acesta aproape că se termină. În finalul lungimii de coardă trecem peste două urechi de iepure şi ajungem în regrupare pe o platformă orizontală.

A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Fără a avea multe puncte caracteristice, ne conduce peste o creastă friabilă, întreruptă de o placă de stîncă pe care folosim scăriţele.

A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Pornim spre stînga, pe un brîu ce ne scoate în scurt timp la un perete pe care îl depăşim în escaladă artificială. Un diedru şi o surplombă sînt următoarele obstacole ale acestei lungimi de coarda. Am ajuns astfel în dreptul impresionantului tavan de culoare galbenă ce se vede deosebit de bine de la mari depărtări. Blocurile ce par a se prăbuşească la cel dintîi piton bătut au făcut pe alpinişti sa nu-şi îndrepte încă gîndul spre această parte a turnului. Tot în dreapta noastră se deschide ceea ce Erasmus Nyárády a denumit sugestiv Prăpastia lui Borş.

A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Urcăm spre stîngă printr-un horn scurt, pe un colţ de stîncă şi vizăm un alt horn cu o surplombă la partea inferioară, pe care îl parcurgem în căţărare liberă. Odată depăşit acest obstacol, trecem cu grija o lespede aproape desprinsă din perete. Ieşim astfel pe un brîu sub o îngrămădire de blocuri instabile la prima vedere, unde regrupăm.

A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Ocolim prin dreapta surplomba de deasupra noastră şi ieşim într-un horn cu vegetaţie. Il parcurgem pe o scurtă porţiune, apoi escaladăm fie creasta din stînga, fie creasta din dreapta lui. Regruparea o facem deasupra hornului.

A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. Parcurgem încă zece metri de creastă, după care ne orientăm spre stînga, efectuînd o traversare peste o zonă înierbată. Aici traseul se încheie.

Pentru a ne întoarce la cabană, va trebui mai întîi să urcăm o mică săritoare cu aspect de horn, care se găseşte chiar deasupra noastră. Ajungem astfel la o bifurcaţie de drumuri. De aici putem urca spre platou unde întîlnim marcajul punct roşu al circuitului Cheilor Turzii.

O variantă mult mai interesantă, mai ales cînd avem timp să facem o plimbare frumoasă, este coborîrea spre stînga, spre Alghine. Aproximativ la mijlocul drumului, scurt de altfel, avem surpriza să trecem printr-o fereastră săpată în stîncă. Odată ajunşi în aceste frumoase poieniţe, putem fie să coborîm în poteca Cheilor Turzii, fie să continuăm escalada pe traseele „Creasta Sură" sau „La Tisa", fie, în sfîrşit, să urcăm vîlcelul cu care se continuă Alghina 2 şi să ieşim din nou pe pantele de iarbă de sub platou — foarte aproape de Crucea Sînduleştilor.