Tr. Creasta Sura

Tr. La Tisa / Alghine

4 TRASEUL CREASTA SURĂ (3B)

Dificultate: 3B; 4 A0, 4 lc.

PREMIERA: Szatmari Ludovic.

Cele două poieniţe numite Alghine sînt despărţite de o aşchie de stîncă îngustă, dreaptă şi verticală. În stînga acesteia, deasupra Alghinei 2, observăm o altă creastă arcuită la partea superioara, pe care alpiniştii au denumit-o Creasta Sură. Pentru a ajunge la baza traseelor avem de ales între mai multe variante.

1) Imediat după ce am traversat al doilea pod (punctul „d" indicat la plimbarea prin Chei), parcurgem o scurtă porţiune pe malul rîului în sensul lui de curgere, pînă la pereţii care scapă de sub Alghina 1. Aici începem urcuşul pe o placă de stîncă ferindu-ne de vegetaţia abundentă din dreapta noastră, care la fiecare atingere se agaţă de haine. Urmează o traversare spre stînga, peste un perete cu bolovani şi iarbă care ne conduce în punctul unde un vîlcel se termină deasupra unui perete vertical. Urcăm vîlcelul apoi traversăm, tot spre stîngă, într-un alt vîlcel. In stînga noastră, foarte aproape, se află partea finală a Turnului Galben. Noi însă ajungem la baza stîncii urcînd în diagonala spre dreapta.

O atenţie deosebită va trebui acordată acestui drum în cazul în care dorim să-l coborîm, deoarece vîlcelele descrise anterior sfîrşesc, de regulă, deasupra unor pereţi verticali iar traversările se găsesc destul de greu, poteca fiind aproape inexistentă.

2) Altă variantă de a ajunge în acest loc presupune parcurgerea unor trasee. Astfel, dacă escaladăm una dintre turele din Pereţii Pripoanelor, sau traseul Erasmus Nyárády, ajungem într-un vîlcel pe care îl putem coborî, fără probleme, la baza traseului nostru. Tot aici ajungem dacă escaladăm traseul Turnul Galben.

3) Accesul în Alghine — după efectuarea Crestei Iui Mihai Borş - l-am descris la traseul numărul trei. Odată ajunşi la baza stîncii, descoperim, printre crengi, cele dintîi pitoane care ne indică intrarea în Creasta Sură.

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ începe cu un horn scurt, care iese în creastă, în continuare, ne căţărăm de-a lungul acesteia, trecem la mijlocul ei o porţiune verticală, apoi înaintăm peste zone friabile şi ieşim în regrupare, care nu este altceva decît un balcon înclinat spre gol.

A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Pornim urcînd spre o surplombă la care ajungem după ce am trecut o porţiune unde am folosit pitoanele ca prize. In continuare, ne îndreptam spre o placa barată de o surplombă. Deasupra, un diedru ne conduce la un pom uscat unde regrupăm. Puţin mai sus, pe partea dreaptă a crestei, se găseşte şi un piton.

A TREIA LUNGIME DE COARDĂ reprezintă o creastă uşoară şi friabilă, care ne permite să aruncăm din cînd în cînd cîte o privire spre marele perete ce se înalţă în dreapta noastră.

A PATRA LUNGIME DE COARDĂ este foarte scurtă şi, după aproximativ zece metri, iese pe pantele de iarbă care sfîrşesc pe platoul din imediata apropiere a Crucii Sînduleştilor.

Înapoierea la cabană se face urmînd, spre dreapta, marcajul punct roşu al circuitului Cheilor.

5. TRASEUL LA TISA (4B/3A)

Dificultate: 4B/3A; 5 A1, 5 lc.

PREMIERA: Bagameri Adalbert, Gora Laurenţiu, Daume Attila, la 10.06.1952.

Traseul La Tisa se găseşte în stînga traseului Creasta Sură şi în imediata apropiere a părtii finale a Turnului Galben. În aceste condiţii, pentru a ajunge la bază, urmăm la început poteca descrisă la traseul numărul patru. Din punctul unde aceasta se încheie ne îndreptăm spre stînga şi în scurt timp descoperim, fără dificultate, cele două variante ale traseului La Tisa.

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ, începem căţărarea pe varianta stîngă, mult mai dificilă şi mai interesantă tehnic. Pornim de lîngă un pom crescut la marginea stîncii şi urcăm cîţiva metri pe un diedru înierbat. Urmează o traversare delicată spre stînga, de aproximativ patru metri. In continuare, obstacolele se înlănţuie: o placă, o fisură pe care o parcurgem în escaladă liberă, apoi o alta pitonată, pe care folosim scăriţele, totul culminînd cu un diedru deosebit de dificil, deasupra căruia regrupăm.

A DOUA LUNGIME DE COARDĂ traversează, spre dreapta, o placă de stîncă, apoi, parcă pentru a ne da posibilitatea să ne odihnim, continuă pe o creastă friabilă şi pitonată foarte rar. Regruparea o facem într-o grotă de dimensiuni reduse. Tot în acest punct, cele două variante se unesc. Precizăm că a doua variantă, mult mai uşoară (3A) şi mai puţin spectaculoasă, parcurge, pe distanţa a două lungimi de coardă, jgheabul înclinat şi înierbat din dreapta noastră.

A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Urcăm deasupra grotei şi ajungem la baza unui perete vertical. Trecem pentru început o surplomba cu ajutorul a două pitoane. Deasupra se înalţă o fisură dificilă pe care o escaladăm  la liber, în continuare, un brîu de iarbă orientat spre stînga ne conduce în regrupare, În stînga noastră putem admira una dintre cele mai impresionante tise ce cresc în Cheile Turzii şi, care, probabil, i-a inspirat pe autorii premierei cînd au dat denumirea traseului.

A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Deasupra se înalţă o fisură pitonată pentru escalada artificială. Atenţie însă: după patru pitoane traversăm spre dreapta într-un horn pămîntos ! Îl urcăm şi ajungem într-o excavaţie de culoare galbenă. Singura cale de a ieşi din acest loc este să efectuăm o traversare spre dreapta, apoi sa ne angajăm pe creasta de deasupra, care ne conduce într-un loc cunoscut. Ne aflăm în ultima regrupare a traseului Creasta Sură.

A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ este scurta, de zece metri.

Reîntoarcerea la bază este cea descrisă la traseul anterior.