Tr. Garofitei

Tr. Zburatorul

din Peretele Aerian

22. TRASEUL GAROFIŢEI

Dificultate: 3B; 5 A1 (8-), 2 lc.

PREMIERA: Vasile Lazăr, Mihai Vasile, Marius Gabor, la 11.05.1985.

Variantele de acces la baza şi cele de revenire la cabană sînt descrise la punctul numărul 23. Intrarea în traseul Garofiţei se găseşte la zece metri în dreapta intrării în traseul Zburătorul.          

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. O fisură ne conduce în escaladă artificială pînă sub un tavan. Urmează o traversare scurtă spre dreapta şi trecerea directă a tavanului. Deasupra întîlnim o alta fisură care, pe măsură ce înaintăm, se adînceşte luînd forma unui mic diedru. Ieşirea în regrupare se face pe creasta friabilă din dreapta noastră.

A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Are aproximativ 15 metri şi străbate un brîu ascendent de iarba; pitoanele de regrupare le întîlnim pe un colţ de stîncă lîngă un pom firav.

A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Chiar din regrupare escaladăm o placă uşor înclinată şi ieşim la baza unui diedru barat de o surplombă. După ce îl depăşim, ocolim prin dreapta un bloc instabil ce surplombează deasupra. Zona în care înaintăm este din ce în ce mai frămîntată. Trecem în continuare o placa, apoi ajungem sub o surplombă pe care o depăşim la liber. Din acest punct, în stînga, observăm o strungă. Linia traseului continuă însă uşor spre dreapta, oferindu-ne încă un punct de căţărare pînă în Creasta Scoruşului unde ieşim în scurt timp.

23. TRASEUL ZBURĂTORUL

Dificultate: 3A; 6 (4 A1); 2 lc.

PREMIERA: Kari Desideriu.

Două variante de a ajunge la baza traseului ne stau în faţă. Putem să traversăm apa rîului Hăşdate în dreptul Zuruşului Lung; urcăm de-a lungul acestuia o porţiune scurta, după care ne îndreptăm spre pajiştile cu iarbă din stînga grohotişului, de sub Peretele Aerian; în aproximativ 20 de minute ajungem Ia baza peretelui.

O altă variantă, mult mai interesantă, este să escaladăm fie traseul Creasta Frumoasă, fie traseul Şcoala Turdeană; la ieşire urcăm în diagonală spre dreapta aproximativ 100 de metri, urmînd o potecuţă care ne duce la un copac distinct crescut lîngă stîncă, chiar la intrarea în traseul Zburătorul.

Această tură străbate pe toată înălţimea, mică de altfel, Peretele Aerian, şi are pasaje ce depăşesc dificultatea gradului 3A.

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. De la pom urcăm fie pe placa spălată de deasupra, fie pe creasta din stînga. Sus, în dreapta noastră, se profilează o surplombă pe care o trecem prin căţărare liberă. Continuăm escalada pe un brîu de iarbă orientat ascendent spre stînga. O ultima treaptă, de trei metri, cu porţiuni friabile, ne conduce în regrupare lîngă un pom.

A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Plecăm pe peretele din faţa noastră, trecem o placă mai puţin înclinată şi ne apropiem, prin stînga, de o surplombă care poate fi văzută de la baza traseului. Atacăm obstacolul tot prin stînga şi ieşim deasupra într-un diedru pe care îl parcurgem cu ajutorul scăriţelor. Ultimul obstacol al traseului este un horn cu prize bune care ne scoate în Creasta Scoruşului. Urmînd spre dreapta aceasta creastă ieşim pe Dealul Sîndului unde întîlnim marcajul punct roşu al circuitului Cheilor Turzii.

Dacă dorim să ajungem Ia nivelul apei Hăşdatelor, ne angajăm pe un hăţaş abia vizibil ce străbate curba de nivel pînă în dreptul Grohotişului Morarilor. De aici coborîm pînă în apropierea „Portiţei”.