Tr. Grota Sansil din Coltul Sansil

34. TRASEUL GROTA SANŞIL

Dificultate: 3B; 4 A1( 6); 3 lc.

PREMIERA: Andrei Moldovan, Kovács Francisc - varianta originala, în 1949; Gyöngyösi Nicolae, Rozsnyai Carol - varianta cu ieşire în creasta, în 1961; Moravek Vasile, Dan Moldovan - varianta cu ieşire prin tunel, în 1984.

La intrarea în acest traseu ne conduce limba de grohotiş a Zuruşului Cetăţii. Urcăm aproximativ un sfert din lungimea lui pîna la un pîlc de copaci tineri, de unde căutăm cu privirea pitoanele ce punctează traseul Grota Sanşil. Aceasta tură alpină se parcurge destul de rar, deoarece stînca este acoperită cu iarba pe prima lungime şi are mai multe porţiuni friabile pe ultima.

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Trecem mai întîi două muchii pînă ajungem la primul piton. Puţin mai sus intrăm într-o zona cu multă iarbă. Pentru a o depăşi trebuie sa mergem în zigzag în căutarea pitoanelor. La ieşirea din această porţiune întîlnim o arcadă ce ne respinge în afara. Stînd în aderenţa pe placă trecem obstacolul şi ieşim în regrupare.

A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. De la pom traversam spre dreapta peste o placa spălată, în continuare urcăm ghidaţi de linia pitoanelor, pentru ca în finalul lungimii să ne îndreptam din nou spre dreapta printr-o porţiune friabilă, spre o grotă unde vom regrupa.

A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Pornim pe peretele din stingă grotei şi urcăm cu atenţie pe un pasaj scurt, unde căţărarea liberă se îmbină cu cea artificială peste zone deosebit de friabile. La nivelul superior al grotei, drumul ne este închis de o surplombă pe oare o trecem direct. Odată depăşit acest obstacol intrăm într-un horn larg, barat la rîndul lui de o altă surplombă de mari dimensiuni. De sub ea traversăm spre dreapta pe un sector foarte sfărîmîcios. Atenţie mare în acest punct: pietrele căzute din perete ajung la Şipotul Cheii şi pot provoca accidente printre turiştii care trec pe potecă!

Ultima parte a traseului se îndreaptă pe verticala peretelui printr-un horn fără pitoane, spre creastă. Ultimele trei lungimi de coarda străbat porţiunea finală a crestei Colţului Sanşil.

Coborîrea este cea descrisă la traseul Sanşil.

Am descris mai sus tura ce ne duce din Zuruşul Cetăţii pîna pe creastă. Aceasta însă are şi doua variante deosebit de interesante: 1)  din prima regrupare, de la pom, escaladînd feţele de deasupra noastră, putem vizita o grota la care ajungem după ce ne căţărăm pe o faţă de stînca spălată. Coborîrea o facem în rapel; 2)o altă variantă, descoperită de curînd de echipa Moravek Vasile - Dan Moldovan, porneşte din grota din a doua regrupare. De aici continuăm traversarea spre dreapta şi, după aproximativ 20 m, ajungem într-un jgheab spălat. Îl urcăm şi intrăm într-o grotă prin care, surpriză, vedem lumina! O parcurgem în grabă şi ieşim pe versantul opus al Colţului Sanşil, de unde două rapeluri, unul de 40 m, celălalt de 20 m, ne scot la baza peretelui.