Tr. Madona Neagra

din Peretele Urias

Dificultate: 6A; 6 A1 (8+), 13 lc.

PREMIERA: Silvius Iorga, Octavian Bratilă, la 15.10.1984.

La ora actuală, Madona Neagră este cea mai dificilă şi mai lungă tură alpină din Cheile Turzii, gradul de dificultate menţinîndu-se constant ridicat pe toată lungimea ei. Baza acesteia se găseşte la aproximativ zece metri aval de intrarea în traseul Vigh Tibor.

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Escaladăm la liber o fisură care ne conduce într-un horn înierbat. În continuare, trecem o surplombă şi regrupăm la baza unui alt horn.

A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Escaladăm hornul surplombat la baza căruia ne-am oprit şi regrupăm aproape de baza celui de-al treilea horn.

A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Din locul de regrupare efectuăm o traversare spre dreapta pe un brîu de piatră, întrerupt la mijloc. Pe prima parte, o surplombă care tinde să ne arunce în afară ne îngreunează mersul. Regruparea o găsim pe un prag de iarbă la baza unui alt horn.

A PATRA LUNGIME DE COARDA. Urcăm cinci-şase metri pe horn, apoi intrăm intr-o traversare scurtă de trei metri spre stingă, urcăm pe verticală în bavareză patru metri, traversăm descendent spre stingă încă patru metri, pentru ca în final să intrăm într-un horn. Parcursul dintre cele doua hornuri este unul dintre cele mai dificile pasaje ale traseului, fiind cotat de autorii premierei la gradul VI. În continuare, escaladăm hornul pînă la întinderea completă a corzilor.

A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Ne caţărăm încă zece metri pe horn şi ieşim la o placă stîncoasă. Odată trecut acest obstacol ajungem pe vîrful Piciorului Peretelui, unde regrupăm.

A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. De pe vîrful Piciorului Peretelui începe marea traversare a Peretelui Uriaş. Trecem o surplombă deasupra căreia intrăm pe linia unei fisuri bine conturate. În continuare, depăşim două surplombe suprapuse, un brîu şi încă o surplombă, ieşind pe alt brîu ascendent, unde regrupam.

A ŞAPTEA LUNGIME DE COARDĂ. După o fisura pe care o depăşim în escaladă artificială, trecem pe deasupra unei surplombe şi ajungem sub un tavan. Continuăm traversarea pînă pe un brîu pietros, dificil şi ascendent, spre dreapta, unde regrupăm.

A OPTA LUNGIME DE COARDĂ. După ce trecem o muchie, ajungem sub un pasaj foarte dificil, al cărui început este marcat de un piton mic în care nu putem prinde decît un cîrlig fifi sau o carabiniera foarte subţire. Faţa de stîncă de deasupra o parcurgem într-un mers la limita căderii. O surplombă şi o zonă friabilă sînt ultimele puncte caracteristice ale lungimii. Regruparea, deosebit de comoda, ne permite un popas mai lung.

A NOUA LUNGIME DE COARDĂ. Din regrupare înaintăm cu mare atenţie pentru a nu pierde linia traseului, zona care urmează fiind deosebit de frămîntată. Primii metri îi parcurgem în traversare spre dreapta, trecem o muchie şi observăm că platforma unde am regrupat este aproape desprinsă din perete. În acest punct am terminat practic traversarea Peretelui Uriaş. Escalada continuă peste o surplombă prin zone extrem de friabile.

A ZECEA LUNGIME DE COARDĂ. O traversare spre dreapta ne conduce într-un horn care se termină într-o zonă înierbată.

A 11-A LUNGIME DE COARDĂ. Ne apropiem pe iarbă de baza unui alt perete.

A 12-A LUNGIME DE COARDĂ. O succesiune de surplombe şi plăci stîncoase care culminează cu un pasaj unde înaintăm în bavareză, ne scot pe un brîu de iarbă.

A 13-A LUNGIME DE COARDĂ. Deasupra noastră observăm două hornuri. Urmîndu-l pe cel din stingă ieşim pe creastă în punctul unde se încheie traseele Vigh Tibor şi Peretele Porumbeilor.

Variantele de revenire la cabană sînt descrise la punctul numărul 13.