Tr. Suurime

38. TRASEUL PERETELE SUURIME

Dificultate: 5A; 5+ A1; 6 lc.

PREMIERA: Moravek Vasile, Szarka Gheorghe, în 1964.

Considerat multă vreme ca fiind cel mai dificil şi cel mai tehnic, traseul Peretele Suurime prezintă prima şi a treia lungime de coardă printre cele mai frumoase din Cheile Turzii.

Pentru  a ajunge la bază,  urmăm,  până deasupra la punctul numit „ Moara”, drumul descris la numărul 36.  Ajunşi acolo, ne îndreptăm privirea spre impunătorul perete din faţa noastră.  După o porţiune  de urcuş prin iarbă, aproximativ în dreptul peşterii Hornarilor, ne apropiem de perete. Aici, la umbra unor copaci, observăm primele pitoane ale traseului

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Este şi cea mai dificilă  de pe întreg traseul. Trecem de la început o placă surplombantă pe care facem două traversee scurte, întîi spre stânga apoi mai sus spre dreapta, în căutarea fisurilor în care sunt bătute pitoanele.  Deasupra, o surplombă ne barează intrarea într-un horn.  O trecem în căţărare liberă, apoi escaladăm hornul barat la rândul lui de o altă surplombă peste care trecem iar la liber. Ajungem astfel la o placă uşor înclinată şî înaintăm rapid folosind aderenţa tălpilor espadrilelor. La capătul ei întâlnim o ultimă surplombă, mai puţin dificilă decât primele trei, după trecerea căreia regrupăm.

A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. O fisură brazdează peretele de deasupra regrupării. Folosind cele două pitoane ce se se află pe faţa din dreapta fisurii, trecem pasajul. Urmează o surplombă care ne scoate intr-o mica zonă înierbată.  Stânca îşî face însă iar apariţia, următorul pasaj fiind un diedru barat la partea inferioară de o surplombă. Deasupra lui observam altă surplombă, pe care o ocolim prin dreapta şi ajungem în regrupare.

A TREIA LUNGIME DE COARDA. Este aproape tot atît de frumoasă ca şi prima. După ce trecem o placă de stîncă, traversăm spre stînga, mai întîi printr-o zonă înierbată, apoi peste feţe de stîncă.

Trecem o creastă şi continuăm traversarea pe sub o surplombă, după care ne îndreptăm pe verticală spre un tavan impresionant. Îl trecem direct şi, după cîţiva metri, regrupăm pe o platformă comodă.

A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. În continuare traseul pierde vizibil din dificultate, orientarea în traseu fiind însă din ce în ce mai dificilă. Escaladăm, rînd pe rînd, diedrul de deasupra, apoi un horn închis la partea superioară de o surplombă şi ieşim pe o zonă înierbată care ne conduce în regrupare.

A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Traversam spre stînga aproximativ patru metri pînă cînd observăm deasupra noastră urechea ruginită a unui piton. De aici trecem o placă, apoi o surplombă şi ieşim într-un vîlcel pietros, larg deschis. La sfîrşitul lui trecem cu atenţie peste cîţiva bolovani ajungînd într-o regrupare foarte comodă.

A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. Depăşim un ultim pasaj de căţărare artificială şi ajungem într-o zona foarte frămîntata a peretelui.

De aici escaladăm o fisură care se încheie pe Culmea Mînăstirii, în imediata apropiere a stelei metalice. Pentru a reveni la cabană urmăm spre stînga marcajul punct roşu al circuitului crestelor.