Tr. Vigh Tibor din Peretele Urias

Tr. din Peretele Porumbeilor

13. TRASEUL VIGH TIBOR

Dificultate; 5B; 5 A1 (8-); 11 lc.

PREMIERA: Vigh Tibor, Molnar Ladislau, Vigh Bela, Moravek Vasile, Vigh Paul, în 1969.

În zona numită Mijlocul Cheii, versantul stîng se ridică impresionant spre înălţimi. Este imensa platoşă de stîncă ce poartă un nume sugestiv - Peretele Uriaş. Aici, vizavi de Vîrful Puşcariu, se desfăşoară pe toată verticala peretelui traseul Vigh Tibor considerat pînă nu de mult cea mai dură tură alpină din Cheile Turzii.

Traseul este o piatră de încercare pentru toţi alpiniştii sosiţi în acest paradis de stîncă, fiind constituit dintr-o succesiune de surplombe, hornuri, traversări expuse, eşalonate de-a lungul verticalei peretelui. In plus, este şi printre cele mai lungi din Chei, începînd la nivelul Hăşdatelor şi terminîndu-se în imediata apropiere a Crucii Sînduleştilor.

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ, începe de lîngă albia rîului. O fisură vizibilă din potecă şi orientată spre stînga, pe care o parcurgem în escaladă liberă, este primul obstacol al traseului. Urmează un horn deasupra căruia regrupăm într-o zonă cu iarbă, la o placă spălată.

A DOUA LUNGIME DE COARDĂ. Din regrupare plecăm spre stînga pe un brîu de iarbă. La nivelul nostru se află o surplombă pe care o vom trece în traversare. Un alt horn este, din nou, ultimul obstacol al acestei lungimi de coardă.

A TREIA LUNGIME DE COARDĂ, începe cu un scurt traverseu uşor descendent spre dreapta, sub surplomba de la nivelul regrupării. Depăşim direct acest obstacol şi suim pe un prag de piatră ce ne conduce ascendent spre dreapta pînă sub o placă. O escaladăm prin stînga, pentru a ieşi pe un brîu de rocă friabilă. Atenţi să nu rostogolim pietre în vale, ne angajăm pe el şi, în scurt timp, ajungem la o platformă unde regrupăm.

A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Din regrupare o luăm puţin spre stînga pe o fisură ce trece pe la baza unui mic diedru. Din acest punct avem de ales între două variante. Una dintre acestea „propune" continuarea escaladei diedrului, trecînd peste o placă, unde vom folosi scăriţele, şi ieşind în regrupare, după ce am depăşit o zonă friabilă. A doua varianta „escaladează" o mică parte din diedrul iniţial, apoi face o traversare spre dreapta intrînd dintr-un alt diedru mult mai deschis decît primul, surplombant în partea finală, şi iese pe un brîu de iarbă, care, parcurs spre stînga, ne conduce în regrupare.

A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Din regrupare putem ieşi spre stînga, pe iarba, spre baza traseelor Peretele Porumbeilor şi Diedrul Porumbeilor. Noi însă escaladăm, într-o frumoasă bavareză, o faţă de stîncă brăzdată de o fisură şi ieşim pe o creastă uşoară cu multe zone friabile. La capătul crestei putem alege mai multe variante pentru a ajunge în regrupare: a) escaladăm hornul din stînga, b) facem o combinaţie creastă-horn. Regruparea, comodă, este vecină cu regruparea din traseul Madona Neagră.

A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ, începem cu o traversare spre stînga, pe o placă cu prize fine. Escaladăm în continuare o surplombă, apoi ne îndreptăm spre stînga; traversăm o fată de stăncă şi ajungem la intrarea într-un horn. Dacă pînă aici am întrebuinţat destul de des scăriţele, hornul îl vom parcurge în escaladă liberă. În partea lui finală, acesta se desparte în două. Noi escaladăm ramura din dreapta şi la sfîrşitul ei regrupăm.

A ŞAPTEA LUNGIME DE COARDĂ. Deasupra observăm o arcadă de stîncă. Folosind scăriţele, o ocolim prin partea stînga. Trecem peste o placă surplombantă, după care intrăm într-un horn cu porţiuni friabile. La ieşirea din horn, un brîu stîncos orientat către dreapta ne conduce pînă în dreptul unei plăci. Facem o traversare scurtă şi expusă şi ajungem la baza unui alt horn unde regrupăm.

A OPTA LUNGIME DE COARDĂ. Primul obstacol al celei mai frumoase lungimi a traseului este hornul în care am regrupat. Traversarea ce urmează, fără a fi deosebit de dificila, este una dintre cele mai expuse din traseele din Cheile Turzii. Numai pasajele de traversare din noul traseu Madona Neagră o întrec în spectaculozitate şi lungime, dar nu şi în înălţime. Sub noi se prăvăleşte Peretele Uriaş, la baza căruia curge apa Hăşdatelor. Pitoanele bătute de jos în sus sau îndoite după ce au intrat doar cîţiva centimetri ne îndeamnă să înaintăm repede. In mijlocul traversării întîlnim, prinsă în perete, o placă în memoria lui Vigh Tibor. La încheierea acestui pasaj, ne căţărăm iar pe verticala peretelui depăşind o surplombă dificilă. Regruparea o facem într-o zona cu iarbă.

A NOUA LUNGIME DE COARDĂ. Doua variante ne stau în faţă: putem escalada fie creasta din stingă, fie hornul din dreapta. Ambele variante au zone friabile. După aproximativ 30 m regrupăm pe un umăr al crestei.

A ZECEA LUNGIME DE COARDĂ. Urmînd linia crestei trecem o surplombă după care străbatem o zonă friabilă. O placă spălată şi un diedru sînt ultimele obstacole ale lungimii.

A 11-A LUNGIME DE COARDĂ. Este, practic, ultima lungime de coardă a traseului. Ne scoate, după 40 m de creastă, aproape de punctul de ieşire al traseelor Grota lui Hili şi Diedrul Porumbeilor. Aici traseul Vigh Tibor se încheie.

In continuare, parcurgem creasta ce ne conduce la Crucea Sînduleştilor, unde intrăm în marcajul punct roşu al circuitului Cheilor. Urmîndu-l spre dreapta, coborîm în 20 minute la cabana Cheile Turzii.

O varianta de coborîre deosebit de interesantă este şi rapelul prin Grota lui Hili. După ce ne-am încheiat tura coborîm la liber pantele de iarba din stînga noastră pînă la ieşirea din traseul Grota lui Hili şi Diedrul Porumbeilor. Aici vom observa primele pitoane. Un rapel de 20 metri ne scoate pe platforma de la capătul traversării, pentru ca următorul rapel de 40 metri să ne conducă la primul piton al traseului Grota lui Hili. De aici, pentru mai multă siguranţă, mai facem un rapel de 40 m, care se încheie în locuri ce pot fi coborîte făra pericol. In continuare, vom urma în sens invers drumul de acces la traseul numărul 15.

PREMIERA: Vigh Tibor, Molnar Ladislau, Vigh Bela, Moravek Vasile, Vigh Paul, în 1969.

14. TRASEUL PERETELE PORUMBEILOR

Dificultate: 5A; 5 A1 (8-); 6 lc.

PREMIERA: Eme Sabin Doctor — varianta clasica; Bucur Dinu - varianta directă, în 1971.

Peretele Porumbeilor este un traseu în care predomină căţărarea artificială. Pentru a ajunge la baza avem de ales între două variante: 1)  parcurgem primele patru lungimi de coardă ale traseului Vigh Tibor, apoi ieşim spre stîngape iarbă, unde, la 60 de metri, observăm pe perete primele pitoane; 2)  suim pe o potecă, puţin vizibilă, pragul stîncos Padini, pînă sub Peretele Porumbeilor.

Varianta de acces pe sub Grota lui Hili este lunga şi neclară, motiv pentru care nu o recomandăm.

PRIMA LUNGIME DE COARDĂ. Parcurgem în escaladă artificială o fisură cu iarbă, care acoperă pitoanele, pînă sub o surplombă, unde regrupăm în scăriţe.

A DOUA LUNGIME DE COARDA. Depăşim surplomba, apoi trecem un horn surplombant foarte scurt. După o mică traversare spre dreapta, ne căţărăm cu ajutorul scăriţelor pe o fisura înierbată orientată spre stînga, pînă sub o surplombă. O escaladăm, trecem un horn şi regrupăm pe un prag.

A TREIA LUNGIME DE COARDĂ. Iarba care ne-a însoţit pînă aici dispare complet. Ne căţărăm într-o uşoara diagonală spre stînga, trecem o fisură în escaladă artificială, apoi depăşim un complex de obstacole format dintr-un diedru, o surplombă şi o placă deasupra căreia ajungem într-o regrupare incomodă.

A PATRA LUNGIME DE COARDĂ. Fisura se adînceşte luînd forma unui horn îngust. După opt-zece metri evităm o surplombă, trecînd prin stînga ei. Aici, într-o gaură în perete, observăm un cuib de porumbei de stîncă. Puţin mai sus intrăm într-un horn înierbat orientat spre dreapta şi, după ce depăşim un arbust, regrupăm. Deasupra, pe verticala peretelui, observam pitoane. Este varianta directa a traseului Peretele Porumbeilor, care are în componenţa ei singurul pasaj cu pitoane cu expansiune din zona Cheilor Turzii.

A CINCEA LUNGIME DE COARDĂ. Un diedru rotit cu 45° ne conduce după 20 de metri în creastă.

A ŞASEA LUNGIME DE COARDĂ. Ne îndreptăm privirile spre peretele din stînga. O surplomba şi o ultimă porţiune de căţărare artificiala de aproximativ zece metri ne scot iar în creasta pe care se desfăşoară traseul Vigh Tibor, cu aproape două lungimi de coardă înainte de încheierea acesteia.

Continuarea escaladei şi reîntoarcerea la cabană sînt cele descrise la tura a